O pereche...

- Iubito, ies la o bere cu baietii! Vrei sa iti iau ceva cand ma intorc?
- Iubitule, te rog sa imi iei un pachet de absorbante ultraplus de la farmacie ca simt eu ca imi vine deseara.
"Pfff, baga-mi-as p..a, auzi la ea, tampoane"
-Da iubito, bineinteles si o sterg ca o furtuna inainte de a-i mai veni o alta idee.
Soare, bere rece, alune, glume mai mult sau mai putin desucheate si o stare de bine ma cuprinsese nestiind ca, asta, e de fapt linistea dinaintea furtunii. Furtuna adusa de sunetul telefonului.
- Alooo, iubiii, mi-a veniiit, imi spune ea pe tonul unui copil mult prea alintat. Sper ca nu ai uitat ce te-am rugat, nu? Te rog, imi trebuie urgent. Credeam ca mai am unul sau doua de rezerva dar, se pare ca, m-am inselat.
- Bine iubito, raspund eu pe tonul unui condamnat la moarte...
Cinci minute mai tarziu parasesc coltisorul de rai, in care incepusem sa imi gasesc feng shui-ul, insotit de remarcile caustice ale prietenilor mei. Intru in prima famacie intalnita in cale si spre bucuria mea e coada. Ma asez la rand rugandu-ma sa se termine programul pana ajung la casa si sa mi se comunice, pe tonul acela ce ar vrea sa para plin de regrete dar de fapt e plin de rautate, ca nu ma mai pot servi si trebuie sa parasesc incinta. S-ar parea ca nu voi avea parte de bucuria asta. Randul, oricat de mare parea la inceput, se micsoreaza vazand cu ochii. Momentul acela inevitabil, in care eu voi spune pe un ton impasibil "un pachet de absorbante va rog", momentul acela plin de groaza se apropie. Incep sa transpir cu toata racoarea din farmacie si pulsul mi se accelereaza. Nu stiu de ce dar mi-e rusine sa cumpar absorbante, anticonceptionale, prezervative, teste de sarcina. Rusine? Neah, mi-e groaza. Imi aduc aminte cand am cumparat primele prezervative de la supermarket. Am umplut cosul cu de toate cand tot ce aveam nevoie era cutiuta de prezervative. Cand am ajuns la casa ma asteptam sa le treaca tipa prin scaner si atat. Cand colo dupa doua sau trei incercari nereusite s-a apucat sa tipe "Getaaaa, tu stii cumva cat costa prezervativele alea cu nervuri?". Mi-a stat inima si mi se parea ca toata lumea se uita la mine si ma judeca. Le simteam privirile ca pe lasere cum imi ardeau ceafa. Si de atunci am preferat sa comand de pe net sau sa trimit unul din baietii de incredere de la bloc sa le cumpere.
Si randul se micsoreaza, momentul fatidic apropiindu-se vertiginos. La casa, doua farmaciste, una batrana cu o figura acra ce pare sa spuna "orice ai face nu ma impresioneaza" si alta tanara ce mi se pare a naibii de cunoscuta. Tii, nu se poate, e Vali, fosta mea colega de scoala generala dupa care mi s-au scurs ochii toti cei patru ani. Ma panichez si incep sa ma rog la Dumnezeul meu de ateu convins sa nu o nimeresc pe ea ci pe dinozaurul de langa sau macar sa nu ma recunoasca ca deh, au trecut atatia ani de atunci. Rugile mele sunt in van si ajung in fata ei.
- Wow, Laur, ce faaaci? Doamne, cat timp a trecut? Tot un simpatic ai ramas si ce barbat bine esti acum... Wow.. Stii ca eram moarta dupa tine in generala? Ce surprize ne ofera viata asta. Uitati doamna Maria, el e Laurentiu, tipul dupa care eram nebuna in generala dar el nu avea ochi pentru mine. He-he.. Ia spune frumosule, cu ce sa te servesc?
Raman blocat, parca nici nu mai pot sa transpir, respiratia s-a oprit si ea.
- Sau ai venit doar sa ma vezi turuie ea in continuare?
- Pai, as dori, raspund eu intr-un tarziu, o cutie de algocalmin... una deee... modafen pentru raceala si gripa.... Si mintea mea aflata in colaps cauta febril alte denumiri farmaceutice... Un tub de unguent pentru dureri musculare si aaah, aaah, o cutie de duomox, si... si ... atat
- Atat Laur?
- Aaah, atat si simt ca mai am putin si lesin de atata emotie... Si pe un ton sfarsit si abia audibil cu capul in pamant soptesc sau cred ca asta fac.... As dori aaah si.. ooooo....aaah ...ooo pereche de absorbante.


London, 09/05/2014

In seara asta nu mai postez

In seara asta nu mai postez!!! Nu mai scriu nimic. Nu voi mai scrie despre prapastia dintre noi si nici despre cum ne certam aproape zilnic. Nu voi mai scrie despre cat de mizer ma fac sa ma simt reprosurile tale, atat de crude si nemeritate. Nu voi mai scrie despre foamea de tine ce ma mistuie pe dinauntru lasand cu fiecare refuz tacit din partea ta cratere adanci in sufletul meu. Nu-ti voi mai dedica poezii si nici cantece pline de romantism mucegait. Nu voi mai scrie nici despre doleantele mele atat de putin implinite incat am inceput sa renunt la ele una cate una. Nu voi mai plange tacut deasupra tastaturii lasand lacrimile sa se transforme in cuvinte.
In seara asta nu mai postez! In seara asta beau un rachiu si ma gandesc la tine.... Iubita Mea Imaginara.

Căcat!!!

Ce vremuri tulburi... Trecem prin perioada de tranziţie ce face legatură intre alte doua perioade de tranziţie. Ce căcat inseamnă asta? Oare chiar suntem un popor de homosexuali? Ne place să fim futuţi in cur? Ne fut guvernanţii din ce în ce mai tare şi noi punem capul în pământ şi-i înjurăm de mamă in gând. Vox populi, vox dei? Căcat!!! Parcă am uitat ce înseamnă să faci o revoluţie sau poate că nu am ştiut vreodată. Ne transformăm încet dar sigur in roboţeii fără de care o societate atât de "perfectă" nu poate exista. Şi, ca roboţei ce suntem, halim tot căcatul servit de mai marii noştri. "Aviem di tăti"! Avem gripă aviară, avem gripă porcina, avem e coli in castraveti. Tii, câte moduri sa mai scăpăm de suprapopulări. Avem atâta pământ necultivat numai in România. S-ar părea că putem hrăni peste 60 de milioane de oameni şi noi nu suntem în stare să hranim 20 de milioane. Importăm toate căcaturile. Avem oameni care ajung zilnic la spital cu toxiinfecţii alimentare. Cui pula mea îi pasă? Noi importăm. Importăm si tăiem salarii. Suntem prea mulţi, ce pula mea! Nu avem nevoie de o viaţă mai bună. Avem nevoie de un genocid! Tăiem compensaţiile la medicamente dar avem flori pe marginea drumurilor şi bănci pe care să stea bătrânii noştri când se satură de umblat după dreptate. Cine are nevoie de bătrâni? Şi-au îndeplinit menirea pe pămînt? Au muncit toată viaţa lor. De ce se incăpăţânează să trăiască acum? Să moară, să moară odată! Şi ce drumuri minunate avem. Noroc că-s pline de gropi care ajută echipajele de prim ajutor.... "Când spun să sari tu trebuie să întrebi cât de sus".... Aşa au fost întotdeauna guvernanţii noştri : nişte pupincurişti, mereu servind interesele unor puteri externe sau interesele celor puţini dar bogaţi. Ne ridiculizează toate "marile popoare", popoare mâncate de propiul sistem, putrede, pline de retardaţi si de proprii lor cerşetori. De-a lungul timpului tot in căcat am fost : căcatul turcesc , nemţesc, bolşevic, comunist, democrat, căcatul "escu" , etc. Acum suntem într-un căcat portocaliu cu textură Prada şi mirosind a Channel No.5 şi suntem în el până sub bărbie. Dar gustul tot de căcat e!!! De câte ori deschidem gura se umple de căcat şi doleanţele noastre rămân nerostite. Şi acum întreb : PÂNĂ CÂND?

DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE , BĂGA-MI-AŞ PULA-N SOMNUL TĂU!!!!!!

STOP VIOLENTEI!!!

PUMNUL TATALUI M-A INVATAT SA TAC, SA NU-MI CER DREPTURILE.
DAR NU M-A IMPIEDICAT SA VAD SI SA AUD!!!

ZICALA ZILEI

" SOMNUL RATIUNII ZAMISLESTE MONSTRI!!! " Francisco Goya

Deseara dorm la mama

Am terminat munca acum doua ore si eu stau pe acelasi pod pe care eram si cand te-am cunoscut. Ma fascineaza apa, ma fascineaza fluiditatea ei. Si oricat m-ar fascina nu am invatat niciodata sa inot. Dar nu aceasta fascinatie ma tine tintuita de acest pod. Mi-e frica sa vin acasa. Daca iar fac o prostie si o sa te superi? Si iar o sa ma bati... Intotdeauna fac cate ceva sa o merit... Cum oare de sunt atat de norocoasa de inca stai langa mine? E adevarat ca singurii banuti in casa sunt cei adusi de mine sau imprumutati de la ai mei. Dar tu esti un artist si stiu ca vei reusi candva sa devii asa cum vrei : FAIMOS. Si atunci voi fi si mai norocoasa. Sa fiu sotia unui pictor celebru. Te iubesc enorm si as vrea sa vin acasa iubitule dar mi-e frica. Mi-e frica sa nu te supar. Mi-e frica sa nu ma bati iar. Mi-e atat de frica.
Intotdeauna te-am suparat si stiu ca am meritat fiecare pumn, fiecare picior, fiecare zi de spitalizare. Imi aduc aminte de prima bataie. Mi-ai spus ca doar eu contez pentru tine si ca nu mai exista alta femeie in viata ta. Si stiu ca am gresit ca te-am urmarit si ca am venit la tine la masa. Nu mi-am dat seama ca era propietara galeriei unde vroiai sa-ti publici picturile si ca trebuia sa te culci cu ea ca sa ti le publice. Ce crunt m-ai batut cand am ajuns acasa, mult mai crunt decat am batut-o eu pe ea. Dar m-ai iertat si nu ti-am mai pus niciodata cuvantul la indoiala de atunci.
Pe pod trece o mamica tanara cu un baietel in jur de 6 ani si o lacrima mi se scurge din ochi gandindu-ma ca si Mihaita al nostru ar fi implinit azi 6 ani. Asta daca nu te-as fi suparat iarasi cum am eu obiceiul. Si ce daca eram gravida in sapte luni si jumatate si nu ma simteam prea bine? Ar fi trebuit sa ma dau jos din pat si sa va pregatesc ceva de mancare tie si prietenilor tai in loc sa te refuz de fata cu ei umilindu-te astfel. Si stiu ca din cauza mea nu te-ai putut abtine si m-ai lovit de atatea ori in burta cu piciorul strigand frenetic "gooool" dupa fiecare lovitura. Tu nu esti rau. Tu esti un artist si in artisti nu incape rautatea. Ei sunt daruri ale lui Dumnezeu pentru noi, cei de rand.
S-a intunecat deja si eu tot pe pod sunt. Mi-e frica sa vin acasa. Mi-e asa de frica sa nu te supar iar. As vrea sa-ti spun ca mi-a intarziat menstruatia si ca am facut un test de sarcina. Si ca a fost pozitiv. Dar daca te voi supara? Brusc ma decid. Pun mana pe telefon. Ma ingrozeste putin faptul ca sunt peste douazeci de apeluri. Toate de la tine. Te sun....
"-Unde mortii matii umbli fa nenorocito?"
ezit o secunda inainte de a spune ceva gandindu-ma ce voce frumoasa ai si cat de mult o ador
"-Iubitule, in seara asta dorm la mama. Te rog din suflet sa nu te superi pe mine!!! Te implor!!!"
"-Daaaa? Lasa ca ajungi tu acasa, baga-mi-as p..a in gatul tau de zdreanta nenorocita"


La radio:
"-Si acum stirile diminetii: Rotaru Olivia, in varsta de 28 de ani, a fost gasita, inecata la orele diminetii de catre un grup de pescari pe malul stang al Dambovitei. Autoritatile ancheteaza eventualele cauze ale tragicului incident!"

SINTEZA ZILEI

"POTI MIMA ORGASMUL DAR NU POTI MIMA DESTEPTACIUNEA!!!"

by MIROBO75